De la 0 la 2 luni

 

Sugarul este in simbioză cu părinții lui, în primele şase săptămâni, mai ales cu mama. Aceasta este perioada în care se consolidează ataşamentul. Copilul depinde de părinţi şi de ingrijirile lor şi li solicită cu ajutorul kitului său de supraviețuire: a şti să plângă, a şti să suga! Copilul trăieşte cu dragoste şi cu lapte. Inmultirea experienţelor pozitive in această perioadă asigură o fuziune între corpul şi spiritul micuțului, care are încredere in mediul sau, simtind că lumea poate să-i împlinească nevoile. Asta il face optimist! Calitatea ataşamentului in timpul perioadei simbiotice pregăteşte drumul unei detaşări spontane şi bine trăite de mamă şi de copil. Doctorul Silvana Quatrocchi Montanaro, care lucra cu Maria Montessori, spunea că în timpul celor 6-8 săptămâni de la naşterea sa fizică, copilul trăieşte o nastere psihologică. Ea explică de asemenea că prezenţa tatălui constituie o formidabilă barieră protectoare în prelungirea excesivă a perioadei simbiotice.

Din punct de vedere motor, copilul este încă prea puţin activ. Dacă îi pui degetul în palmă, el are totuşi reflexul de a-l prinde. La o săptămână sau două. este în stare să-şi întindă mâna către un obiect care-l este arătat, chiar dacă asta este puțin sesizabil. Acesta este momentul în care începe să-şi fixeze privirea. Nu emite încă sunete propriu-zise, dar plânge: este singurul mod de a comunica de care dispune pentru a-și comunica nevoile. El recunoaşte vo- cea celor apropiaţi, în special a mamei. Recunoaște deja melodia limbii sale și distinge vocea omenească de alte tipuri de zgomote. Este foarte receptiv la stimuli sonori, pentru că auzul său a început să se exerseze înainte de naştere. Gustul şi mirosul sunt deja bine dezvoltate şi joacă un rol insemnat in raporturile cu cei din jur. Simțul pipăitului este foarte important încă din primele minute de viaţă, iar contactul corporal este esențial, Pielea micuțului este sensibilă la căldură şi la mângâieri. Nimic nu e mai bun pentru a linişti un bebeluş decât un masaj sau o mângâiere. Vazul este simțul cel mai puțin dezvoltat la naştere. Bebelusul distinge totuşi din primele clipe întunericul de lumină şi reacţionează cu voiciune când se trece de la una la alta. Vederea sa este încă tulbure, chiar dacă aproape de trei săptămâni el este în măsură să urmărească un obiect aşezat in fața ochilor. Puţin câte puţin, este în stare să urmărească chiar şi un obiect care se deplasează orizontal. Câmpul său vizual este destul de restrâns, el nevăzând distinct mai departe de 30 cm. İşi exersează în mod spontan capacităţile vizuale, căutând lucruri pe care să le observe. Progresiv, privind, copilul îşi exersează capacitatea de a vedea, ca și precizia percepţiilor sale vizuale. În acest stadiu, pentru el este mai uşor să privească ceva care nu se mişcă. Este atras in mod special de figurile umane şi de obiectele cu contraste evidente. Trebuie deci să-l privim adesea în ochi şi să-i propunem imagini în alb şi negru. Simturile bebeluşului sunt, aşadar, treze și receptive încă din primele zile. la fel ca viaţa sa psihică. Există de altfel o interdependență permanentă intre experiențele sale senzoriale şi dezvoltarea sa psihică, deoarece făcând experiente, se dezvoltă conexiunile neuronale-sinapsele. Creierul nou-născutului are 100 de miliarde de celule care se vor contecta intre ele sub influența mediului înconjurător. Deseori se crede că bebelușul este prea mic pentru a se concenta, dar în realitate, el este deja capabil să-şi fixeze atenţia. Doarme intre 18-20 de ore pe zi. În timpul somnului selectează şi organizează toate percepţiile pe care le-a acumulat când era treaz. De aceea are nevoie să doarmă mult şi, in masura in care este posibil, nu trebuie să-l întrerupem somnul. Pentru că la începutul vieții sale doarme mult, are puțin timp pentru a relationa cu cei apropiaţi. Atunci să profităm de orele în care copilul este treaz deci disponibil şi receptiv. pentru a comunica cu el. Cu cât suntem mai prezenţi şi mai disponibili, cu atât ataşamentul este mai puternic. Acest lucru contribuie la dezvoltarea bebelușului, care-şi multiplică contactele şi experienţele pozitive. Asta îi dă încredere în viață și-l ajută să-şi dezvolte siguranta de sine